În goana după timp și după mofturi,
puțini mai văd c-au înflorit caișii.
Când la-ndemână au acele softuri
prin care văd instant și brazii, ninșii
cu poleieli de pixeli și de biți,
la ce bun spre natură să-i grăbiți?

Să fii om practic, să-ți atârni cinismul
în vârf de piramidă a prostiei?
Să îți cultivi prin faimă hedonismul,
urând deschis altarul modestiei?
Ce poate fi mai trist și mai himeric
decât să te transformi în cod numeric?

Nu! Niciodată lumea nu se pierde
când înflorește floarea de cais:
rămâne viața-ntipărită-n verde,
cum o mărgea în negrul de jais.
Iar Cel Ce a-mbrăcat a morții haină
va lumina din purpurie taină.