într-o bună zi nu o să-mi mai afli conturul
deși nu am să rup nici o îngenunchiere din așternuturi
și n-am să smulg nici o picătură din umbra sânilor mei
va ploua după repiratia stabilită a cerului
și în momentul acela tu și eu
vom miza pe o carte
maladia ce ne-a cuprins
într-un dans senzual
privindu-ne asemenea războinicilor
care și-au acordat câteva secunde de reculegere
în semn de fair-play

apoi va da Dumnezeu o ceată mare
cât să mă rup de trup și să intru în tine
ca să mănânc la masă cu inima ta
și să practic poezia până la desăvârșirea obsesiilor în pulpe de fruct

nu ai să mă știi
dar ai să simți că ești mai greu cu o mie de ochi
și ai să ai buzele dulci asemeni pietrelor din altar

iar eu....
eu voi rupe din cireșul tău un ram
îl voi pune altoi în dreptul aripilor
apoi mă voi rostogoli în sânul meu stâng
și de acolo îmi voi spăla sângele
ca să nu-mi fie prea strâmt
pentru că am de gând să adăpostesc rădăcinile Raiului
la tine în trunchi