cu jobenul atent înșurubat în jurul capului
la o treime din viteza de rotație a pământului
în jurul lunii

cârcotașii îl intitulau:
poetul care se lasă umblat
în picioarele femeilor de noapte
sau omul cu masă rotundă la cap
atunci când lasă bacșiș gras impozitat
chelnerițelor aplecate sub greutatea nopții
subtile și țâțoase când vin să încaseze prada
culcată la marginea bordurii
și bâiguind ceva într-un dialect străin

mai mult ca sigur trotuarul o să-i poarte amprenta obrazului drept
șanțul îl va aduce aminte tuturor celor care
ajung să se vândă de somn prin el
doar o singură femeie
de bunăvoie
o să se aplece
să-i planteze flori sub anonimat
în piept