Ca la o nuntă
în care se fură mireasa și nu se mai aduce înapoi,
toată orânduiala și distracția-i terminată,
nimeni nu știe la ce să se aștepte.

Așa se-ntâmplă și cu încrderea în promisiuni,
sunt un fel de fond pentru ten
sub care se ascunde golul acoperit, capcana
în care putrezește minciuna cu picioarele scurte.
La suprafață e numai spoiala colorată
care valsează cu pași de lut prin încăperea
în care oasele vântului devin cenușa
pe care o spală ploile vremii.

În zilele următoare
cuvintele îmbracă hainele hulei nemărginite,
se pierd în aprecieri fără noimă
ca o trecere pe lângă moartea sufletului
rămas mutilat un timp.