Mi-ar fi plăcut să te iubesc într-o vară
Când trenuri marfare se-nghesuie-n gară,
O gară pustie, insalubră și ternă,
Dar ochii-ți plângeau îngropați într-o pernă.

Mi-ar fi plăcut să te iubesc într-o iarnă
Când trenuri cu oameni în gară se-ntoarnă,
O gară cochetă, discretă și vie,
Dar ochii-ți plângeau într-o viță-de-vie.

Mi-ar fi plăcut să te iubesc primăvara
Când în stupi prinde conturul ei ceara,
Poate-n gara aceea cochetă sau ternă
Prin care trec trenuri cu steagul în bernă.

Nu te-aș iubi niciodată-ntr-o toamnă
Când tu te-ai plimba prin oraș ca o doamnă,
În vreme ce eu, într-o gară obscură,
Să număr abulic marfare cu zgură.