Umbra acestui bărbat
îmi spune noapte bună
el pare că nu mi-ar spune
parcă ar mai prelungi tăcerea
dintre noi
dar umbra lui se depărtează lent
cu pași nehotărâți;
l-aș striga, l-aș întoarce, dar umbra
se strecoară ușor printre ziduri.

eu știu că nu e el
el a rămas undeva
pe drumul abrupt înspre mănăstire.
de câteva ori îmi atinge umărul, brațul
o dată mi-a atins inima;
dar iată cum umbra se depărtează...

umbra mea și ea
se-nclină politicos și dă noapte bună.
Crucea veghează de sus umbrele noastre
întâlnindu-se la plus infinit