Nu-mi pasa!


Ce des vezi oameni care plang cu durere
Batrani care exulta la orice revedere
Vedem zilnic la stiri cum se ridica in slavi tragedia
Si ne miram adesea ca multi aleg reveria
Lumea se imparte artificial in buna sau rea
Fara sa realizeze ca nimic nu poate sa fie asemenea
Atatea sentimente inutile rabufnesc
Atatea vieti sunt curmate din cauza prostescului spirit omenesc
Oamenii gandesc, dar nu realizeaza
Ca emotiile fara rost adesea dauneaza
Ne impunem sa simtim groaza sau iubirea
Chiar cand nu putem sa vedem decat nedefinirea
Privim natura, evocam cruzimea ei si nepasarea
Consideram ca acestea sunt atribute asemenea si aici apare eroarea
Natura nu este cruda, ea este fireasca
Noi suntem cei care adoptam o atitudine prosteasca
Ne mandrim cu sentimente, cu ratiune
Dar cand vreodata am salvat cu acestea de la distrugere o natiune?
Consideram ca suntem diferiti
Uitam ca asta nu inseamna ca suntem mai fericiti
Alegem ca punct de plecare natura, fata de care ne comparam
Dar cine stie daca fata de ea poate nu regresam?...
Ne consideram superiori din start
Fara sa acceptam ca avem de recuperat un mare ecart
Oamenii privesc in jur si vad doar rau si bine
Se pare ca individul alege subiectiv ce anume retine
Oamenii privesc atat de superficial
Creeaza un mediu artificial
Atatea sentimente se amesteca in mintea tulburata
Oamenii si-ar dori sa le faca pe toate deodata
Da, exista cutremure, valuri uriase
Dar ele nu ma infioara mai mult decat niste biete “albine ucigase”
Fenomene banale, pentru oameni devin tragedii
Se gandesc atunci cu disperare la soarta propiilor copii
Atata caz pentru cativa oameni care mor
Care sunt de fapt un fir de praf, alergand langa un nor
Milosi nu, voi sunteti ceva artificial
Caci prin actele voastre va supuneti unui stupid conventional
Moartea si durerea sunt firesti si nu ai cum
Sa ajuti cu bani o gramajoara de scrum
Intelegeti ca nu trebuie sa fortam daca nu simtim
Si renuntati la actele de caritate prin care doar pe noi ne mintim
Da, natura este viata si moarte la un loc
Dar retineti ca pana la urma apei nu ii rezista nici un foc
Nu mai plangeti pentru ca asa este bine
Renunta la a incerca sa regasesti lumea intreaga in tine
Vezi durerea, priveste linistit
Si intelege ca aceasta este un proces care nu poate fi oprit
Si cand privesti, alege drumul firesc
Si renunta la puerilul tumult sufletesc
Privesc un eveniment si alaturi de natura gandesc
Cuvintele singure si firesc se rostesc
Spun sincer cu o nepasare crasa
Nu ma intereseaza, nu-mi pasa!