Te întrezăresc pe celălalt mal –
lumină mică peste marea întindere,
câțiva fluturi îți roiesc în jur –
dreptul la lumină e universal!
Azi sunt geloasă pe fluturi,
azi, le-aș tăia aripile.
probabil mâine aș plânge,
încercând să le lipesc la loc.

Nu contează!
de vreme ce n-ai să străbați apele tulburate,
nici nu vei merge deasupra lor,
de vreme ce nu-ți vei asuma riscul
spectaculoaselor scufundări.

Du-te, hrănește-ți fluturii,
dă câinilor de mâncare,
mai cară niște lemne la foc,
aliniază iarba, ca la raport.
Pe ostrovu-acesta ierburile cresc înalte,
nealiniate, în legea lor,
dar sunt ierburi de leac
ele știu să foșnească pre limba
nemuritoarelor cântece de ieri de azi
și de totdeauna…