Dimineața, de îndată ce deschid ochii,
simt cum depresia-mi intră-n celulă
ca un alcool pe nemâncate, la prima oră.
Nu pot să renunț la viciul acesta
care mă ajută să scriu…
Tot ce pot face, este să-l controlez;
atent, cu măsură, mă îmbăt cu depresie
evitând supradozele care ar zdrobi-o
în primul rând, pe soția mea.
Prin ochii ei,
de înger,
mă privește Dumnezeu;
prin cuvintele ei,
de înger,
niciodată moraliste, îmi vorbește Dumnezeu.
Cu toate acestea,
din pricina prejudecăților metafizice,
mie unuia,
îmi vine foarte greu
să fac dragoste cu un înger.



(volumul „Și totuși, rodim” - 2007)