Ori de câte ori mi se fură gândul
cuvintele îl aduc înapoi.

Imaginația îl îmbracă de sărbătoare,
îl lasă să zboare prin culori,
să visez femeia din cearcănul stelei
care-i respiră vorbele subțire
și le topește-n unghiul fericirii,
lacrimă de crin
căzută pe obrazul dimineții.

Uneori sunt și capcane crude
pe care le sar cu privirea și uit
de curbele visului în care mă aflu.