nu știu cum să mai îți scriu
poate cu niște greșeli de gramatică ar fii cel mai bine
ca să te facă să fi mai atentă când stai deasupra
caetului de dictando matematică
și să te visezi rătăcind pe terasele radicalelor
sub care mi-am adăpostit cuvintele ca niște calești

în tot acest timp ei ne vor privii de deasupra
cum ne afundăm în groapă
vor zice unul căte altul
din generați-e în generați-e
dacă îi acoperim cu var ar fi de prisos
dacă iam arde iam inhala noi copiii și animalele
dacă iam lăsa să putrezească iam visa și am luao razna
hai să mergem prin măruntaele junglelor
să găsim un fruct neatins de om săl mâncăm în piața mare
ca să avem permisiunea părinților să ne punem o dorință în gura mare
și aceia să fie ca ăștia doi să nu se fii născut

**
din lojă
privim scena amplasată la mile depărtare de pleoape
știm ce se petrece acolo prin intermediul unui pitic
cu vedere subatomică
el ne șușotește cum se mișcă sentimentele pe scenă
în carnea personajelor acelea atât de faimoase
ține el să precizeze când are ocazia

dar noi
ca două candelabre ieșite din podea
aruncăm peste liniile din palme lumini de dormitor
nimic mai mult

așteptăm momentul ăla
să ne ridicăm și să aplaudăm
sfârșitul spectacolului mimând glasul ploii

***
soarele a foșnit punga de covrigei
căzută de pe banca pe care ne-am așezat
ca să privim rodul de peste pământul abia brumat
din care ieșeau pescărușii plantați în trecut

și firele de iarbă au ronțăit firimiturile
de pe umbrele noastre care se alungeau
spre centrul universului
strecurându-se printre copiii care se jucau cu mingii
hipercolorate

****
ne cutreierăm interioarele
cu bagaje mari văzute prin filmele mute
sau prin momentele r.e.m.
facem focul în fiecare sobă întâlnită
amânând astfel sosirea
în locul spre care am pornit

*****