anii '70
au adus cu ei moda de a putea pune în sufragerie
pietriÈ™
îmbiindu-ți astfel musafirii să se dezbrace
așa cum îi aștepți tu
în dreptul unei colivii imense în care face gălăgie
coco
papagalul cât un vultur

și stând așa în dreptul cafelei care se face la nisip
cu toții știu că
ești deținătorul secretului cutiei de scrisori
din care dimineață de dimineață iese un val de prundiș
în loc de skittles

la instituția de prim rang în care te rispiești zilnic
pantofii din piele întoarsă prăfuiți și
tălpile înțesate cu pietricele
nu îți dau de gol relieful din casă

așa că ascunzi mereu
doar pentru tine
un zâmbet venit în ficat tocmai din inimă
indiferent cât de mult timp ai petrece într-un spital

toate astea te fac să îți strângi halatul pe corp
mai ales când se lasă seara în plină zi
și tu trebuie să traversezi o ditai intersecția

de fapt
tu privești cerul când vorbești cu cei din jur
știi că tot pietrișul de pe pământ
este un inel de-al lui saturn lipsit de aere
îți place să îi auzi fărâmițarea sub tălpile tale de muribund
ca și cand ai presăra sare peste amintirile
puse pe mușcat