Și pânza aceea subțire țesută de îngeri
era albă ca o ninsoare proaspătă și răcoroasă ca ea
cu miros de salcâmi înfloriți.

De vei trece cu mine pe drumuri la amiază
ca un soare îmblânzit peste munți,
nu te vei vindeca de iubire.

Buzele vor purta urmele acelui sărut,
cute pe frunte nu-ți va lăsa
dar vei păstra-n inimă un chip.

Ochii lui
au fântâni în orbite,

izvoare rotitoare
alunecă peste pietre
și-n tine se scurg.