Din migala cerului,
Din răsuflul gerului,
Motocei de promoroacă,
Vin și lumea îmi îmbracă,
Într-un dans și veselie,
Toată în dantelărie!

Colo-n cuib ascuns de nea,
O stăncuță subțirea,
Înfoiată, bosumflată,
Gândea: "Vântul să nu bată,
Să-mi ia calda păturică,
Că mi-e frig, că-s singurică!"

Peste albul câmpului,
Lupu-n calea frigului,
A trecut spre nord, în goană,
Speriind o lighioană,
Ce țâșni fără s-o vadă,
Sub trei straturi de zăpadă.

Ici, s-arată un cătun,
Și-n fereste-ncet, apun
Lumini galbene prin șoapte,
Vântul ațipi. E noapte!
Și în liniștea deplină,
Cade iarăși, neaua lină.