Azi am încercat să găsesc punctul de sprijin
între două ancore fără sens fiecare are destinul său
un joc mai ascuns nici nu se poate.
Vedenii aburind printre termopane frici fundamentale
crescute pe scolioze când tu dormi vocile sună toate la fel
golul se varsă în liniște.
Aș dori o ultimă țigară înainte de mine
mi-e frică să atârn prea multe zile în suflet
întotdeauna ochii vor fi mâncați de sentimente.
Bolnav și sec ca o glumă spusă la cinci dimineața
îmi uit cearcănele prin rafturile tale
când nu voi mai fi sper să înveți să inventezi sunete
nu funcționează toate clapele sunt imperfecțiuni
electronice care seamănă atât de mult cu poza în
care nu zâmbim.