m-am trezit în mijlocul nopții
cu o foame teribilă
m-am dus în bucătărie sprijinindu-mă de pereți
(așa merg eu de acum înainte
nu te teme Doamne și nu mă privi cu milă)
am luat pâinea cu gândul tăcut să rup o bucată zdravănă cât pentru o noapte grea și
am fost surprins plăcut de o căldură lichidă
când am văzut că au început să-i crească
membre de om
foarte repede însă am început să mă ciupesc
pentru a mă trezi din visul ăsta stupid
dar hopa!
am văzut că îi ieșea un cap
eram curios pe cine vrea să îmi reprezinte subconștientul agresiv
într-un mod atât de ingenios
și am încetat să mă mai ciupesc
ciupeam doar aerul care mă despărțea de neant

nu e de mirare că după ce ultimele coji au căzut peste unghiile mele de mătase
am început să urlu de durere și plin de sânge
pentru că adormit cum eram
îmi tăiasem degetul cu care arăta mâna dreaptă în mod obișnuit
salvarea a venit destul de repede
oricum imediat după cutremurul pe care l-am simțit doar eu
doctorii
unul costumat în pâine celălalt în costum de pionier
se uitau insistent la țigara din scrumieră
cineva nevăzut vorbea cu ei dintr-un cilindru cu antenă
pe care-l țineau în mână

m-au dus în mașina lor mi-au bandajat încheietura mâinii drepte
pe unde a ieșit dorul și s-a împrăștiat pe chiuvetă
apoi s-a prelins pe gresie unde a desenat o hartă a unui ținut minunat
lipsit de soare
(ce să mai
îmi aduceam aminte perfect
chiar și pârâitul de fermoar al pielii sub tăiș)
casa începea să se depărteze dar mașina stătea pe loc
era foarte cald înăuntru și pansamentul strâns prea tare
părea că vrea să iasă de acolo capul cuiva
(în continuare eram curios să văd cine e persoana)
doctorii îmi vorbeau despre poliție și bice
să nu mai faci așa ceva niciodată! m-am trezit că țipă la mine
și că trântesc capacul coșciugului cu putere
i-am mai auzit cum aruncau pământ deasupra
alții scriau de zor cu penița pe hârtie
(cineva nevăzut le dicta
cu o voce de cilindru)
eu
zâmbind că i-am păcălit
am aprins veioza și am început să citesc liniștit
din cărțile ascunse sub piele cu lama