în lumea aceasta îngerii mei se ascund în vizuini
nu traversează în siguranță niciodată
au lanterne roșii beau suc de portocale
uneori măsoară lungimea tunelului
unde lilieci
se agață de întuneric

le palpită încă bulgări de lumină
în sufletele întinse pe trotuar
ca niște lupi cu ochii însîngerați
îngerii aceștia anodini
mi se fac zile mi se fac nopți
se fac păsări de pradă cu o mie de colți
ghearele lor ascund rudimente de aripi
nu mai știu să zboare îngerii aceștia ai mei electronici
/emoticon smile/

de aceea stau pe străzi cu greutatea unei pietre neșlefuite
iar mâinile mele întorc ceasul
dintr-un singur cuvânt
împrumută-mi un înger, mi-ai zis,
scrie-l!