Fiecare celulă a mea gravitează în jurul
copacilor autobuzelor copiilor și
A dimineților siberiene în care palpită
priviri în umărul meu stâng
Îmi imaginez un montagne - russe cu oameni calzi munți abrupți
Și o reîntoarcere în pântecul ei
mi-e dor de pelicula aceea verde a ploilor pe care o ascund în buzunar

tot ceea ce trăiesc aș vrea să fie o duminică nesfârșită
a femeii din mine