Șoriceii, recolta și Partidul


În livada mare-a țării,
Șoricei mai acătării,
Juni puțini și mulți cărunți,
Făr’ de ranguri, deci mărunți,
O echipă își încheagă,
Roadele să le culeagă;


Mere roșii și gustoase,
Pere aurii, zemoase,
Ia te uită cum stau toate,
În lădițe așezate!

Dar, făcând un gest perfid,
Șobolanii din partid,
Fără urmă de de sfială
Au trecut la ronțăială...

Și în timp ce ronțăiau,
Șobolanii comentau:
„Mărul ăsta viermănos,
Îl arunc din ladă jos...
Ãsta-i obrăjor de țânc,
Cu plăcere îl mănânc...
Para asta fleșcăită
Ochiul de estet irită...
Asta galbenă, frumosă,
Mult e dulce și zemoasă!”
Și, mușcând din fiecare,
Lasă-n urmă doar cotoare...

Cum morală mi se cere,
Am s-o spun în încheiere:
Un partid de șobolani
Și acum și la mulți ani,
Pentru „noblilul” său os,
Roade tot ce e de ros.


***


Porcușorul și partidul


Părăsind un vechi partid,
Pe o insulă pustie
Stă un porcușor perfid,
(Nu-l atac, doar îl desfid)
Un infatuat morbid
Grăsunel și cu chelie.

În momentul când plecase,
Mult prea dornic de șefie,
Pentru sine își luase
Două mere viermănoase,
Încă două arătoase
Și o pară aurie.

Alegându-se ca lider,
Astfel în partidul său
(Zău, nu vreau să-l desconsider,
Ba, dincontră, reconsider)
Poți vedea cu ochiul liber,
Că umoru-i căcălău.

Vremea a trecut în zbor,
Două mere-au putrezit,
Para s-a cărăbănit
Și în locul dumnealor,
Purtătoare de umor,
Alte fructe au venit:

Unul dulce - acrișor
Altul copt, dar găunos,
Unul crud, cu viitor,
Altul -pârguit ușor
Și-ncă unul rumeior,
Foarte bun și sănătos.

Să vă spun ce-a mai urmat?
Fără multă tevatură,
Porcușoru-a promovat,
Măru-acela minunat,
Până când fu așezat
Pe-un platou cu el în gură.

..........................

Fabula morală n-are
Însă orice-asemănare
Este doar întâmplătoare