la o adică
au fost și clipe de vis

îți scriam bilețele
încercând să-ți explic ceva-ul acela
pe care te prefăceai că nu-l înțelegi
după ce ne împăcam îți citeam povești de iubire până la cinci dimineața
și în fiecare din ele aveam impresia că sunt eu
acel personaj care suferă
de fapt suferința ghimpele ăla din inimă mi se părea acceptabilă
atât timp cât săruturile tale îmi încălzeau diminețile

pesemne aveam o imaginație mult prea bogată
mai tot timpul te vedeam în mijlocul
unei perdele de maci

eram atât de copil încât și valurile
care ne amestecau printre scoici
mi se păreau super
tu aveai un fel al tău de a spune
și totul
dar absolut totul
inclusiv acele meduze pe care le numeai urzicătoarele
încremeneau pentru o clipă
atunci ochii tăi verzi străluceau ca mărgelele
îți strângeai pumnii atât de tare încât să înțeleg că ceva nu este în ordine
iar urletul tău dezlănțuit mi se părea
un cântec de lebădă
ori al vreunui pescăruș

aș fi putut să nu te iubesc?

te priveam cum înotai printre valuri
cum trupul tău nud se amesteca cu nisipul

la o adică
și asta putea să creeze o stare de confort
când dormeam cu orele unul în brațele celuilalt
pe nisipul fierbinte de iulie

ca să imortalizăm totul
desenam cu creionul pe scoici bărcuțe cu pânze
cine reușea cel mai bine primea un sărut
alteori mâzgăleam inimioare însângerate/ într-un colț inițialele noastre
& love
pentru care primeam pupiciul tău cu buzele strânse

eram fericiți?
mă iubeai? oare ce simțeai pentru mine când te strângeam în brațe
când trupul tău se topea sub avalanșa nesfârșitele mele săruturi plus cuvintele
pe care ți le rosteam la ureche
te priveam cum tremurai sub unduirea lină a suspinelor
cum o simplă atingere producea în trupul tău emoții dintre cele mai puternice
te duceam aproape fără cunoștință pe brațe până în dormitor
apoi deșteptându-ne ne iubeam
până la primul cânt al cocoșilor

de unde să știu
că peste un timp te vei pierde într-un foc fără de întoarcere
te priveam cu ochii deschiși și credeam atunci
că asta e totul

și
da!
te iubeam