Noaptea cu trup de pământ
se ascunde în mine
îmbracă haina întunericului
și eu pe a somnului.

Dintr-un subconștient adânc
se năpustesc visele tulburătoare,
golul interior se umple,
inima capătă trăiri abia cuprinse-n cuvinte,
mă zbat să scap dintr-o lume necunoscută,
trupul alternează între ușor și greu.
Teama mă face să mă lupt
cu mine însumi
în spații necunoscute, diferite de cele reale,
aruncat de întâmplări fantaste
departe de orice închipuire.

Te trezești mulțumit ori înfricoșat,
bucuros că a fost doar un vis
ce a umplut scorburile somnului,
ești gata să îmbrățișezi lumina
cu toate vocalele inimii
puse pe portatvul dimineții.