Rostesc! Hârtia-i ca de plumb, de moarte,
dar duc veciei pâine și cu sare.
E limpede în noapte înspre zare,
acolo cer de tină se desparte.
La piață adevăru-i de vânzare
iar Dumnezeu de-amurg trimite Carte...
Ești dusă într-o liniște, departe
și n-ai nici de la îngerimi crezare.
E mult mister în zorii ce se-ngaimă
cu totul de-s acoperiți de Tot;
pun pentru Luntre-n locul lui un zlot
că nu mi-or duce oasele cu faimă.
Curând va fi apus în astă Vreme
că e prea mult de zis și teoreme