Să ne-ntorcem înapoi cu gândul
nu pătimași, cuprinși de sfâșieri,
ci detașați de grelele poveri
din care naște izvor, profundul.

Să ne iubim aproapele sărac,
cu dragoste să-l privim în față,
cu toții avem numai o viață
suntem unici și nu oameni în vrac.

Foșnește-n trup iubirea într-un dans,
să facă echilibru din balans,
vrajba-n lume capete măsură.

Natura nu cere vre-un avans,
e totul întâmplare și suspans,
nu orgolii plimbate-n trăsură.