Aburii de alcool uitați a doua zi,
fumul țigărilor rostite în miez de noapte,
rămân angoasele prezentului.
Cuvinte rostite la-ntâmplare,
căci la distanță, nu se simte și totul moare.

Abandon precoce,
lipsă de închegare.
Indiferența ta doare.

Emoții puse-n așteptare,
spațiul dintre noi e mult prea mare.

Mâinile noastre se rătăcesc din nou în mulțime,
așteptând ziua de mâine.
Ele știu că nu se vor mai întâlni,
și nisipul din clepsidră nu-l pot opri.

Amintirile?
facem din ele țărână.
Lacrimile din ochi,
le ștergem,
ne folosim de altă mână.