Sunt un om care se descompune în setimente
încât moartea nu-l găsește la post,
ard în mine toate așteptările cu flacără mocnită
și nimeni nu încearcă s-o stingă.

Sunt un trecător necunoscut prin visele din trecut
care nu s-au izbândit și cad în uitare,
rabd cu stoicism despărțirea de adevăr
fruntea nu-mi îngăduie să mă mint singur,
iluziile își caută nemulțumite odihna.

N-am nicio bănuială posibilă de împlinit,
sunt într-o stare care caută răspuns,
fără îndoială mâinile mele cu palmele transpirate
simt o temere care mă ocupă treptat
și mă aruncă în gropile comune care se sapă la tot pasul.

Vreau să nu mă uite cei care vânează umbrele
și se cred stăpânitorii sufletelor arse
topite în magma încinsă a pământului,
până la urmă toți suntem părtași la păcate.