Între Dumnezeu și iubire
e trupul însângerat pe cruce
pregătit să moară și să învie
mai luminos decât frica.

Sângele lui în alt trup se scurge aureolat,
un duh coboară și-l urcă la ceruri,

de-a pururi slăvit
de cei care cred
învierea posibilă și viața veșnică.

Între Dumnezeu și oameni e dragostea pentru ei
câinele său de pază.

Nu există o măsură a înțelegerii
ori a milei,
ci numai rugăciuni care le invocă
și speră în ele.