De vii la mine înspre seară
Să-ți iei cu tine-un licurici,
Lumina când va fi să peară
Să vezi poteca, pân-aici…

Terasa-mbrațișată-n flori
Îmbatătător mirositoare
Să știi, ți-așteaptă cu fiori
Venirea; e nerăbdătoare…

La fel, regina din grădină
Și dalia de lângă geam,
Cu cântec, greieri în surdină;
Cu foșnet, paserile-n ram.

De gală-i îmbrăcată casa,
În iederă cuprinzătoare.
Ce albă și curată-i masa…
Ce tremură, sub lumânare…

Buchetul reazemă alene
Pe torsul mlădioasei glastre;
Pe-un colÈ› o carte cu poeme
Privește-n depărtări albastre…

Se lasă înserarea, uite … o stea
Din Lună s-a desprins….
Apoi mai multe…lângă ea
Apar pe rând, în necuprins…

Alaiuri de navalnici fluturi
Vin raza pâlpâind să vadă
Și-i dau fugare, mici săruturi
Nebănuind că …or să cadă…

Portița scârțâie…lumină…
Fiorii vin!…e cineva…
Un licurici mă însenină:
E așteptata! Viața mea!