Cresc amintiri sădite-n ploaie
Iar soarele străluce blând
În suflet e totul văpaie
Ce pare a mocni curând.
Noaptea alunecă-n amor
De când au adormit poeții
Fără motiv pornește câte-un dor
Iar stropii reci au împânzit pomeții.
ÃŽn amalgamul de iluzii
În arșița pierdutelor dorințe
Trupul resimte tot ce e contuzii
Pornite din bolnave minți pestrițe.
Crescendul e la apogeu
Delirul zace în redută
Iar el amestecul de om și zeu
Străpunge suflete, în liniștea cea mută.
Când totul pare fără de scăpare
Iar conștiința face piruete
Mă regăsesc în tine mare
Și las în urmă câteva vendete.