aștepta femeia vieții lui
la o fereastră unde
nu era nicio casă
doar un ultim copac
/
ar fi putut smulge două scânduri
din trunchiul acela
să-i înceapă fie și numai rama
apoi, de ce nu, și o ușă

dar așa
de unde ar mai fi nins cerul
atâtea frunze
și chiar, ce s-ar face o alee imaginară
fără un copac
așteptând
cu crengile-i deschise?
/
nimeni nu așteaptă atât de mult o femeie
nici măcar copacul securea, nici măcar
securea