agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-01-19 | [This text should be read in romana] |
ani la rînd în camera mea
a stat agățat de-un perete un tablou cu cristos răstignit care orice naufragiat care-și face prieteni imaginari din obiecte - să nu-și piardă mințile – i-am pus numele vineri (veți spune că nu-i prea original dar de mic am urît ziua de vineri atunci ai mei ascundeau toată carnea măcar așa să țin și eu post o dată pe săptămînă) cînd mă trezeam dimineața uneori îi aruncam o privire scurtă ca un paznic de noapte ce verifică perimetrul înainte să iasă din tură alteori nici nu-l băgam în seamă mă credeam un bărbat de succes masculul alfa dădeam din mîini a lehamite îi spuneam ia scutește-mă rugăciunile sunt pentru nevolnici bărbații adevărați își fac singuri norocul seara înainte s-adorm uneori făceam un ring în mijlocul camerei îl puneam să se lupte cu nefericitul raskolnikov cu akenaton cu apostol bologa pariam averi uriașe imaginare nu știu dacă din cauza spectatorilor sau din lipsa antrenamentului sfîrșea mereu numărat la podea cînd plecam la serviciu îi lăsam un coș de răchită în formă de barcă plin cu mere coapte credeam că sunt deștept și spiritual că fiii plătesc totdeauna pentru greșelile tatălui și-a venit timpul ca oamenii să-i plătească lui dumnezeu cu aceeași monedă îmi imaginam că-n lipsa mea o să iasă din ramă buimac de foame o să mănînce un măr și-o să vadă că-i gol în felul ăsta o să răzbun omenirea pentru c-a fost izgonită din rai cînd era zi de salariu îi făceam complice cu ochiul veneam acasă tîrziu și beat îl cinsteam cu o bere atingeam rama plină de praf de parc-ar fi fost un telefon invizibil o voce la capătul firul mă întreba cu ce-ar putea să m-ajute ceream o convorbire cu taxă inversă-n cer un moment vă fac legătura pînă se făcea legătura curajul meu se ducea dracului îmi dădeam seama că dumnezeu are acum alt iubit că l-am lăsat să-mi scape printre degete închideam înainte să îmi răspundă ca-ntr-un film de acțiune american cu bruce willis în rol de samaritean mai tîrziu cînd m-au dat în șomaj îi arătam degetul mijlociu de fiecare dată cînd poștașul întîrzia două trei zile cu banii ori cînd era scos la concurs cîte-un post în administrația publică îi spuneam cu ură nu eu n-am să las bacșiș poștașului să vină la timp cum fac toți șomerii și pensionarii n-am să lipesc afișe în campanii electorale ori să stau cu mîna întinsă la politicienii locali pentru un post confortabil la bugetari dacă mă pricep la ceva atunci viața o să găsească și pentru mine un rost fiecare om își are locul lui în pămînt ori deasupra într-o zi mi-au luat răstignitul în locul lui m-am trezit cu portretul meu făcut în tuș pus într-o ramă perfectă la început a fost al dracului de ciudat de obicei se pun în ramă lucruri imaginare sau oameni care nu mai există m-am obișnuit repede ca să nu-mi pierd mințile mi-am pus numele vineri (veți spune că nu-i prea original dar iubesc ziua de vineri atunci mănînc pe ascuns toată carnea din lume) cînd mă trezesc dimineața uneori îmi arunc o privire lungă ca un paznic de noapte ce fluieră-a pagubă după ce-a dormit în tură alteori îmi spun că bărbații adevărați nu-și fac singuri norocul ei nu fac nimic ei iau totul de-a gata seara înainte s-adorm fac un ring în mijlocul camerei mă lupt cu cei 12 apostoli cu poliția rutieră cu o pasăre care-și vîră capul sub aripi și-adoarme într-un echilibru perfect pe un schelet de copac pariez averi uriașe imaginare nu știu dacă din cauza voinței mele de fier sau din cauza spectatorilor sfîrșesc totdeauna cu pumnii ridicați a victorie în gol cînd mă îmbăt ating rama lucioasă de parcă aș fi un scriitor care-a debutat fulminant îmi iau interviuri convins că am lucruri importante de spus apoi tac dintr-o dată ca într-o dramă americană în care un inadaptat își zboară creierii după ce a aflat că lucrurile importante au fost spuse de alții cu mult înainte uneori îmi arăt degetul mijlociu cînd mă gîndesc la ce-aș fi putut face cu viața mea îmi spun cu ură nu eu n-am să mă rog pentru încă o zi așa cum fac toți ca să-și pună viața în ordine eu n-am să stau cu mîna întinsă la dumnezeu pentru un sfîrșit confortabil dacă sunt viu atunci viața o să-mi găsească o galerie de artă fiecare viu își are răstignirea lui elegant înrămată sau abia schițată în tuș |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy