Mi-am întors capul pe linia dreaptă
fără să știu că n-am voie,
trebuie să privesc numai înainte
altfel mă cuprinde teama
și văd ce nu-i de văzut.

Gândurile celorlați au aripi și ele
așa cum cred că și ale mele au,
mă mănâncă palmele și ceva nu-i bine
banii dacă-i am, sunt o sărăcie a spiritului
dacă nu, un târâș de reptilă prin viață.

Împart cu voi cei care mă știți timpul,
fiecare ascundeți câte o taină,
nu mă las nici eu cercetat,
încerc să opresc vântul cu păsările
care-mi ciugulesc destinul din palme
și nu mă ajută nimeni.