nu se vedea nimic
prin gardurile vii simțeai freamătul nărilor / ochii umezi /
felul acela în care infinitul se îndoaie către minus când
orgasmic și neputincios te încredințezi prădătorului
mori cu naivitatea că vei continua
în vocalizele anemice ale culorii destrămate poate
în fulgerul amintirii din trunchiuri


așa te-ai năpustit
cu muniția toată
cu supermarketuri de sahare și iluzii
cu rafturi / vitrine / inflație de materie și de roșu
cu toți șerpii ieșindu-ți din cuvinte
acaparându-mi înțelesurile
convingerile copilărești de până la mușcătură

așa ai dat buzna
fantomatic și sigur în haloul feromonilor de after-shave
cu toate reacțiile senzitive ale bărbaților care te populaseră
mai mult sau mai puțin comod
cu inciziile în carne vie
sub privirile mele consternate
te-am simțit
suflet straniu făcut trup
împăind fără milă zborul păsărilor mele

așa m-ai acostat
cu toate femeile tale vișinii sau decolorate / pământuri
din care creșteau cioburi vinete fără sânge fără durere
cădeau gata morți spermatozoizii odată cu ei
toate posibilele realități extirpate
așa te-am simțit
gol-goluț deși purtai
nesfârșite straturi / polisemii devastatoare
în cortul unor dumnezei dezbrăcați de eternitate

am ucis 1 jumătate de femeie din mine
am ucis 1 femeie întreagă / mâinile celei de a 2-a / întunericul celeilalte...
am ucis multe femei
am ucis toate femeile din mine până când
am dat de
cea adevărată
pe acoperișuri inevitabil se lăsa
albastru
mă eliberam...