cu tine duci aminte, de tezaur
deși aflată-n vieții primăvară
și ce de ud de nor e pe afară
și vânt, ca-n răsuflarea de balaur.

corole mici în bezne triumfară
și-n tot mai leg de frunte ta un laur
tăcerea noastră e-n topitul aur
ce curge într-o vreme necesară.

petala timpului visări atinge
împrăștiind o lege de polen
ce de minciună omul o distinge.

iar adevărul reunit în plen
un întuneric stând la pândă stinge
ferice spre a coase-acest goblen.