Am înțeles și nu știu să-mi explic,
nu mă recunosc,
poposesc între două convingeri diferite
ca între două iubite ce nu se cunosc.

Sunt într-o furtună de gânduri și mă grăbesc,
să rup din mine tot ce mă-ncurcă,
vreau să fiu liber de orice constrângere
ca păsările primăvara,
cerul meu e rotund și orizontul departe
și nimeni nu mă învață să le cuceresc.

Prins între prezent și viitor cu ochii deschiși,
simt cum lucrurile îmi respiră prin trup,
prind rădăcini eoliene.

Privesc din interior cum se desfășoară cursul,
apele ajung în fântâni
cu ciuturile sparte.

Diminețile îmbracă haine curate și vesele,
dar eu n-am timp,
plec în alte ținuturi cu zilele arse,
așteaptă, o să mă întorc.