Sunt un naiv ce nu citește note
Și nici nu are portativ.
În frunze caut răspunsuri despre toate
Și pentru vise caut motiv.
Drumuri se pierd în trotuare goale,
Cu amintiri din vremurile cu rouă.
În fața mea se ascund foile goale
Eu nu le scriu, le rup în două...
Dacă mă-ntreb nu caut vreun răspuns
Și parcă nici nu vreau să ies din cerc,
Mirosul favorit rămâne peste tot ascuns
O lacrimă, ce preț? Nu m-am gândit?
Cuvintele se joacă-n mintea mea
Găsesc un parc plin de speranțe ude.
De multe ori cred că aș vrea.
Să le găsesc pe cele mari și crude
Rămân aici, în lumea verde,
În lumea plină de iluzii,
Căci știu din start că am ce pierde
Și n-am nevoie de concluzii!