Nicio primăvara nu rămâne datoare
își suflecă mânecile și face curat,
dă o prospețime aerului și îmbracă totul în verde,
noi rămânem întotdeauna în urmă
să primim dezlegarea ierbii crude.

Aburul nopții se-nfășoară dimineața-n rouă
se va încălzi treptat pe pământ,
dragostea prinde și ea muguri odată cu pomii,
lumina se scaldă
în bucuria ochilor calzi ce fură culoare
și joacă sub genele lungi.