nu știi mai nimic despre mine
de exemplu
habar nu ai cum arată
cana medie din care îmi beau cafeaua
nici măcar nu știi dacă beau
dacă port o pijama de duminică
una de toate zilele
pe ce parte dorm pe care am insomnie
cum mă încrunt când nu-mi place
când vreau ploaie și
barbară lumina mă execută
știi exact ce visez
ce voce am în irealitate
cum vreau să-mi prind părul
mâinile la spate
cum arătam cu puțin timp
înainte de a mă naște
imaginezi o cană aproximativ maronie
un veșmânt de duminici...
în această poveste sălbatică-roz
în abis de păduri sau în zarva lumii
îmi acopăr cu strășnicie urmele:
ține-te după mine!