de la o vreme toate femeile îmi par frumoase,
le văd ușor melancolice, împlinite, pline de încredere
în ziua de azi, într-un ieri care nu a mai fost,
într-un mâine care va veni muuult mai târziu,
într-o dragoste știută numai de ele, ascunsă
de soți, una pe care și-o pot împărtăși numai când sunt
cu adevărat singure, când tac, când tac foarte tare,
insistent, acuzator, aproape mistic,
când oglinda nu le mai reflectă decât
zâmbetul misterios, lumina din priviri ca o mărturie a adulterului
trăit cu intensitatea unui iceberg aflat în derivă
undeva între southampton și new york,
lovind toate vapoarele altora,
toate eșuările altora, toate așteptările altora,
lamentările, plictisul ascuns între drumurile dintre
aragaz și mașina de spălat, mereu aceleași,
toate promisiunile abia ghicite că vor urma
ore de dragoste, nopți de dragoste, vieți de dragoste,
nesfârșite, lipicioase, intense, apocaliptice,
la fel de senzuale precum o cobră regală-n călduri

sunt mulțumite:
de curba fină a gleznei, de curba consistentă a feselor,
de reacția instantanee a sfârcurilor când sunt atinse
de cel cu degete prelungi, fine, extrem de dibace,
de cel ascuns prin vise, în buzunarul poșetei, printre cărți de credit,
facturi și chitanțe de la moneygram, printre pastile orbit
și pastile pentru a doua zi, în memoria cartelei sim,
trecut cu nume de fată, marina, alexandra, roberta,
de felul în care glossul le acoperă primele riduri,
care nu sunt rele, ci sexi, el le adoră pe toate,
le știe fiecare contur, fiecare ramificație, fiecare istorie,
de cum împrăștie împrejur un aer misterios,
ca un arc electric, ca o reacție exotermă,
by kilian intoxicated,
guerlain esences mystique d'orient,
xerjoff casamorati 1888 bouquet ideale,
un amestec difuz de seri tropicale și furtuni înghețate din sudul țării de foc,
de reușitele lor, ale copiilor din prima căsătorie,
de faptul că au un serviciu stabil, un domiciliu stabil, un soț stabil, un amant stabil,
că e încă vară, că soarele le poate mângâia pulpele
prin deschizătura ușoară a fustei, intim, vulgar, atât de provocator

le poți ghici după felul în care pășesc atât de sigure
în pantofi stiletto, black kaly, novosel, feliciano,
așteptând să se facă verde la intersecțiile tot mai dese ale destinului,
pe partea cealaltă le așteaptă un întreg ocean de păcate,
un tsunami trecut peste insulele din pacific, măturând totul,
umbre, regrete, frustrări, tot ceea ce au reușit până acum să-și
inhibe, să nu-și dorească decât în taină și fără să poată mărturisi
nici măcar dracului din ele, nici măcar dumnezeului din ele,
nici măcar femeii din ele,
plăcerea de a fi frumoase, de a fi dorite, de a fi iubite cu patimă,
străpunse, întoarse pe dos și iar străpunse și întoarse pe dos,
ciupite, mușcate, linse, sufocate, ucise,
un fel de delir al simțurilor, un fel de emoție calmă și extravagantă
cum numai ele pot acumula, cele trecute de 40,
femei handmade, femei unicat, femei în căutarea bărbatului ideal,
a dragostei perfecte, în hoteluri de mâna a doua, pe furiș,
pe furate, pe nepregătite, pe de-a v-ați ascunselea,
asta sunt, o energie degajată de little boy, peste hiroșima,
într-o dimineață de august, când nu se anunță nimic deosebit,
nimic șocant, nimic care să rupă rutina,
totul e cum nu se poate de bine și de perfect