de-ar fi fereastra cât de cât crăpată
să văd măcar mijind c-un ochi
ce-ascunde timpul care vine
aÈ™ evita capcanele de orb
dar ea-i zidită și cu sticla mată

ades trântesc cu gându-n ea s-o sparg
și pe furiș precum un hoț
să intru și să dibuiesc ceva
dar nu-s decât o pușlama
ce dă cu ouă-n sticla antiglonț

băiat de gașcă-așa cum sunt
înghit în sec un nod din gât
renunț și zic că-i bine-așa
c-altminteri n-aÈ™ mai debita
banalități cum fac acum și
dumneata
n-ai mai avea prilej să spui:
"iote și ăsta... agramat... prostii...
și-n comparație cu mine
să vezi că ești
hei hei
un CINEVA...