mușcând din tâlc...
otrăvitoare ciuperci
în cușca privirilor.


ca un liman al tăcerii
ceața-
sonorități ancestrale.

din alte anotimpuri
cutremurate de dureri,
șoapte de frunze.


scuturându-și fulgerele,
ploaia dă glas
gândului curat.


căderi în abisul uitării-
zădărnicia
ca o mantie.

2


la o cafea,
îndulcind dimineața rece
cu un haiku .

amurg îmblânzit
de madrigaluri
sonore și plastice.


câteva frunze
acoperă cu-n foșnet
solitudinea.



acorduri ale unui vechi tango-
punte
spre alte vremuri.


la radio, vești triste;
printre crizanteme,
pisica vrea s-o mângâi.

3


pe drumul spre casă,
înfruntând timiditatea...
câțiva maci.



spre apus mergând,
fără să se uite în urmă,
un cărăbuș.


câteva magnolii
prin spărtura gardului-
oare pot să trec?



căutând ieșirea
din dovleacul luminat-
criptografie.



nu contează
de unde bate vântul...
noi, sub aceeași umbrelă...



în lanul de grâu,
parcă ieșite dintr-un tablou,
câteva ciori.

4


nechezatul cailor sălbatici...
prefigurând
întoarcerea.


mi-e dor
de al bunicilor alint-
pe verandă, doar frunze.


flori de câmp,
o cană de compot și-n zâmbet-
înmănunchind umbre.


larmă de păsări,
poemul luminând
întunericul...


rugăciuni-
panaceu
al cestor zile fierbinți de august

5


acolo unde
lacrima topește ego-ul
nu-i răutate.

din lada de zestre
a cuvântului,
aroma blândeții.

coborând treptele,
un spectacol oniric
în oglindă.

cântec de flaut-
stropi de liniște
animă chemările.


aproape liniște-
privind în fântână
umbra unui dor.

6



poetul RÃZVAN RACHIERIU



Viața ca un tâlc-
un puzzle imprimat
pe realitate
rezolvat doar de inteligenți.

Marea tăcerii
aduce pe țărm
resturile tumultului.

Un anotimp în plus
și o vârstă în minus
timpul se joacă
cu ființa.

Cerul scutură
fulgerele
așa cum omu-i cutremurat
de gânduri-fulger.