dac-ar fi să încep
aș face-o cu pagina nescrisă încă unde
sfârșitul nu e decât ecuația posibilă
un pion la îndemâna genezelor proprii
soluția pe care suveran o amâni știind
că ai asul în mânecă: nu vei rata ocazia optimă
când se va întâmpla
vei păstra în iarba cuvintelor lumina aceea prin care
zidurile devin cel puțin translucide cel puțin neînalte
atunci umbra blândă a Dumnezeului mutat pe pământ
va desface infinitul în centimetri pătrați de țărână
iscusit va croi pelerine pentru singurătate

dacă ar fi să aleg un habitat
acesta ar fi Cuvântul
deschizătura generoasă în tăcerea-i stranie
autoare de lumi de golden gate-uri prin care
siluete se perindă ca-nspre-o luntre-a lui Caron până când
trupul se subțiază chipul soarbe începutul

dac-ar fi să mă opresc
atunci aÈ™ face-o numai la
stația în care dragostea nu e de vânzare
bunii samariteni nu se bat cu pumnii-n piept
trecerea trage cu ochiul nu se-ndură să cotrobăie prin intimitate
acolo aș face un popas lung aș bea o cafea albastră
m-aș împrieteni cu pământul cu deznădejdea cu nedumnezeii
nu m-aș mai teme că trupul strânge că ochii sunt doar o părere
la discreția groparului nebărbierit familiarizat cu cenușa
când m-aș privi soarele și-ar trece rădăcinile întreaga tandrețe
prin părul încărunțit ingenuu șarmant atât de omenește
înfiorat mi-ar da binețe și
AȘ ÎNCEPE