Fir necurmat
clipele curg în vie clepsidră,
între o rugă și un blestem
orbiți de metehne cad robi însetați
tinere trupuri și cârme sfărâmate.

Pe cine să frângem,
cui să atribuim povara ce ne apasă pe toți
între gâlmele dintre-asfințituri?

S-a pierdut undeva atributul decenței
și stima de sine ni-i roasă
de șobolani lăfăindu-se în vile pompoase.

Tu ai trudit felii dintr-un veac
numărând creițarii în poală,
azi molfăi boțul de pâine
în colțul bătrân, zidit cu sudoare.

Cui rugă să-nalți,
pe cine să blestemi?

Ruginești mormăind sub ploile țesute de timp
și curgi...
ÃŽncotro mai curgi?
Până când vei mai culege semințele otrăvite
hrănind șerpii ce-ți macină trupul și sufletul?
Până când?

30-08-2016