pe străzi vântul preface femei în statui
mulându-le iluzorii rochii pe trup
viorile ritmul clepsidrelor rup
s-alerge toamna peste câmpuri hai hui

atingeți tăcerea cum se cuvine
când lebede lunecă peste ape
când degetele-nfiripă pe clape
risipa de patimi din șoapte caline

nimeni nu-și ține cuvântu-n iubire
cum mână tot alte valuri la vale
râul țintuit în rigide tipare
și tot alți nori trec pe cer în neștire

spre stânga spre dreapta bat vânturi mereu
când sfârtecă vulturi pieptul lui Prometeu