De ce cu tine să mă-mpac
Când tu nu vezi ce visuri fac?
De ce să-ncerc să temperez
Un foc ce face să vibrez?
De ce să cred că mă iubești
Când printre vise tu nu ești?
De ce să cred în Dumnezeu
Când el nu crede visul meu?
De ce-am nevoie să visez
Când sunt stăpân pe Univers?
De ce să vreau să mai respir
Când n-am nevoie de simțiri?
De ce să vreau un viitor
Când știu că sunt nemuritor?
De ce să caut alt răspuns?
Un pix și-o foaie mi-e de-ajuns!
De ce-am nevoie de femeie
Când ea îmi stinge din scânteie?
De ce cu alții bun să fiu
Când sufletul îmi e pustiu?
De ce să fiu fără păcat
Când nu exist cu-adevărat?
De ce să merg printre ruine
Când știu că sunt mai bun ca mine?
De ce să scriu mereu povești
Când tu nu vrei să le citești?
De ce entuziast să fiu
Când zeii pe de rost îmi știu?
De ce s-aștept tăcut o muză
Când sufletul mi-e călăuză?
De ce să-mi placă alte flori
Când numai tu îmi dai fiori?
De ce-aș dori o catifea
Când mult mai fină-i pielea ta?
De ce îndemnul să-mi ascult
Când nu aud nimic demult?
De ce spre soare să mă-ntorc
Când sufletul demult mi-e orb?
De ce mi-ar place să trăiesc
Când să mă nasc nu reușesc?
De ce să vreau să fiu ușor
Când reușesc oricum să zbor?
De ce să caut printre nori
Parfum, când nu există flori?
De ce să cred în soarta mea
Când n-am în palmă nici o stea?
De ce să vreau să mai suport
Când mă privesc pe mine mort?
De ce să caut bun rămas
Când am fost singur la popas?
De ce în apă să m-arunc
Când vreau din aer să mănânc?
De ce să mor în curcubeu
Când m-am născut din mine, eu?
De ce să mai întreb acum
Când nu-nțelegi ce vreau să spun?
De ce ne-am naște pe Pământ
Fără „De ce” și fără „Când”?