dacă privim prin telescop în ochiul celui iubit
cu infinitul în suflet
terra ne va aluneca de sub tălpi
și se va duce la vale
ca o roată sărită prin univers
într-un nor albastru de praf stelar

ne vom retrage atunci în grabă
pe luna cea mică
tăcută și plină de gropi
în care
îmi poți șterge buzele de strugurel
cu un simplu sărut
ori mă poți împinge cu forță
să vezi cât de lung e cordonul ombilical
între sufletele noastre
și mother-ship

o să fie rece în spațiu și în timp
îți voi tricota non-stop
mostre de tandrețe
una pe față una pe dos
privind prin hublouri
cum trece viața în ritmul respirației
împărțite la doi

ne vom încălța cu aceleași șosete
în fiecare dimineață
și vom înfuleca bucurii în vid
așteptând ca soarele să tragă cu ochiul
la dragostea noastră

nu vom trăi mult
însă vom fi ultimii îndrăgostiți dansând
printre craterele pustii
pe sonata lunii
vom avea emoții
până în ultima clipă
ce ne va cuprinde inimile îmbrățișați
de 6 ori mai ușor
de 6 ori mai fericiți decât pe pământ