platanu-i soldat de gardă pe maluri
cu pielea albită de vânt și de ploi
când toama-și desfrunzește umerii goi
dă apelor dar de frunze și ramuri

e-un înțelept fiecare în parte
cu simțul măsurii mereu vigilent
să fie cu sine și cu ceilalți drept
treaz să rămână zi de zi noapte de noapte

se spune că și-n rai străjuiește alei
ce duc spre tronul judecății supreme
că stă de veghe-n sensuri și episteme
și stinge orgolii la oameni și zei

platanul treieră timpul în frunze
cum se-adapă-n sărut iubirea pe buze