Cel ce nu știe să vadă
întregul în fiecare parte a lui
și caută lumina prin întunericul orb,
îngăduie mântuirea și pentru cei rătăciți,
agățați de drumuri imaginare
pe care și le construiesc în gânduri.

Umple scorburile timpului cu visare
și urcă-n regatul tristeții bucuria,
vin în calești de argint însorite,
strâng inimi la piept și le consumă.

Trece prin poarte sărutului în voaluri de mătase
și le fură mireselor zâmbetul.

Dar cel ce nu știe să mintă
spune adevărul unde nu trebuie
nimeni nu-l crede,
și rămâne nedumerit.