atât de mulți străini aici
împrejurul coastelor - un corset
al singurătății pline
de chipuri, de pași
inutile amprente
în nisipuri

peste umbra roșiatică
a unui apus
da
peste umbre
mereu peste umbre
dincolo de coastele mele prea strâmte
care nu pot închipui nici rai, nici iad

nu
nimic în afara frumuseții
deci vino, vino aici
aprinde oasele
în amintirea strălucirii

aleargă cu mine