Nu mai vigilent decât ochiul semenilor
ce vede tot și nu aude nimic,

circulă prin gura lumii
unde se înflorește la fiecare colț.

O aromă de fluturi
capătă măsură în trupul iubirii,

tot cât risipește în gânduri
foamea ca o vânătoare sălbatică

Mă adumbresc în cuvinte
și fac semne cu mâna la umbre
într-un asfințit cu aura vieții pe frunte,

de nu mai pot fi înrobit
și sunt atât cât ar trebui să fiu,

un luptător cu armură și coif
călare pe un cal înaripat.