cu certitudine
mă vei recunoște
după culmile înflorate
în respirația câmpiei prelevând inimi
din sălbăticia tandră a ierbii

ritualul dinaintea oricărei nașteri
eu fără spaime fără prejudecăți
privind de departe
o casă / o fântână / scârțâitul porții
exact în dreptul unde se distribuie visul

după mirarea din privirea păsării mă vei ști
îmi voi crește părul direct
din încleștarea pădurii
din cerul copacului
și ochii o să mi-i șterg de uitare
o să mă vait de lumină
de imperiul ei!

nu va fi un scenariu science-fiction
nici lunara criză isterică
vei ști
femeia ta vine / mereu a venit
în prelungirea necondiționată
a naturii